Învățarea și dezvoltarea
au loc doar în prezența sentimentului
de siguranță emoțională.
În cazul copiilor, prezența acestui sentiment
depinde de disponibilitatea și capacitatea adulților care îi îngrijesc
de a se conecta, de a fi atenți și de a răspunde adecvat nevoilor lor.
Copiii au nevoie de...
Libertate, încurajare
și încredere
să se avânte în joacă,
explorare și învățare.
Patru pași pe calea către atașamentul securizat
1
Observăm atent copiii
La vârste mici, copiii dau semnale nonverbale legat de nevoile lor, mai degrabă decât să le exprime prin cuvinte. Ei comunică prin gesturi, comportamente și mimică.
Primul pas spre un bun acordaj emoțional este să surprindem indiciile comportamentale pe care ei le dau, să fim sensibili la ele chiar și atunci când sunt subtile și să ne dăm seama că ele ne comunică ceva despre starea internă a copilului pe care îl îngrijim.
2
Ne observăm pe noi înșine
Când copiii au comportamente care în noi trezesc emoții intense, adesea avem tendința să răspundem automat. De exemplu, un copil care refuză să asculte și ridică vocea poate încerca să controleze situația, iar instinctul nostru poate fi să-l ignorăm, să ne îndepărtăm sau să intrăm într-o luptă de putere cu el.
Atunci când devenim observatori ai propriilor impulsuri și alegem să ne apropiem de ele cu curiozitate, descoperim că în spatele lor stau propriile nevoi care au nevoie de atenția noastră.
3
Privim cu empatie
Modul în care am fost crescuți influențează capacitatea noastră de a recunoaște anumite tipuri de nevoi. De aceea, exersăm conștient recunoașterea și înțelegea stărilor emoționale și ale nevoilor noastre și ale copiilor de care ne îngrijim.
Interpretăm gesturile și comportamentele copiilor ținând cont de contextul în care ele au loc. Un copil poate zâmbi când este bucuros, dar și când se simte jenat; el se poate agita când este nerăbdător, dar și când simte anxietate; poate ridica tonul când e furios, sau poate să-și manifeste furia retrăgându-se.
Încercarea noastră activă de a recunoaște nevoile din spatele comportamentelor ne ajută să ne raportăm atât la copii, cât și la noi înșine mai înțelept și cu mai multă compasiune.
4
Alegem să răspundem
nevoilor copiilor
Pe măsură ce învățăm să ne recunoaștem propriile nevoi și reacții automate și descoperim strategii de a le gestiona, căpătăm alfabetizarea emoțională de care avem nevoie pentru a putea să recunoștem cu mai mare ușurință și nevoile copiilor pe care îi îngrijim și să ne raportăm la ele cu calm, claritate și empatie (fie că putem să le oferim ceea ce cer, fie că nu).
Nu mai reacționăm pe baza propriilor temeri neconștientizate, ci începem să acționăm cu discernământ pentru a îi întâmpina pe copii în nevoile lor.
Pașii descriși mai sus au la bază principiile programului de consiliere parentală Cercul Siguranței.